Cheile Găldiţei şi Turcului formează un complex de chei în bazinul superior al Găldiţei. Şoseaua care vine de la Întregalde străbate Cheile Găldiţei iar accesul în Cheile Turcului se face pe un afluent de dreapta, Pârâul Turcului.
Rezervaţia naturală Cheile Găldiţei şi Turcului.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: complexă, cu un relief interesant şi pitoresc de creste, ţancuri şi abrupturi sculptate în calcar, formată din două subunităţi: Cheile Găldiţei şi Cheile Turcului.
2. Situaţia administrativă: comuna Intregalde, satul Întregalde; rezervaţia situându-se la marginea de sud a localităţii.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat, aflat în administraţia Romsilva (Ocolul Silvic), în cea mai mare parte, ca pădure şi stâncărie; domeniu particular - pajişti (păşune şi fâneaţă) şi o parte de pădure.4. Poziţia geografică: în partea centra l-sudică a Munţilor Trascăului (Culmea Bedeleului), în bazinul Râului Galda pe afluentul său Găldiţa; altitudinea maximă 1000 m; altitudinea minimă 640 m.
5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-71-B-d-1; 1:10000; 46⁰14'15" lat.N; 23^c25^I30"long.E.
6. Căi de acces: din DN 1 (E15 A) Alba lulia-Aiud se merge pe DJ 107, în cea mai mare parte modernizat, prin Galda de Jos - Galda de Sus - Modoleşti până la întregalde. În continuare, un drum comunal trece pe Găldiţa prin Cheile Găldiţei şi pe la marginea de vest a Cheilor Turcului.
7. Suprafaţa şi limitele: rezervaţia Cheile Găldiţei are o suprafaţă de 14 ha, la care se adaugă zona tampon de 32 ha, în total 46 ha; rezervaţia Cheile Turcului are o suprafaţă de 15 ha, la care se adaugă zona tampon de 123 ha, în total 138 ha. Suprafaţa totală a ambelor rezervaţii este de 184 ha.

Limitele:

Cheile Găldiţei sunt delimitate la nord-vest de liziera unei mici pădurici de foioase, ce coboară într-o vâlcea calcaroasă cu obârşia într-un mic platou carstic, cu înălţimea de 800 m. Spre vest limita urmăreşte peretele abrupt de la marginea de est a platoului şi coboară până în albia Găldiţei, pe care o va urma avale pe aproximativ 200 m, până la gura Pârâului Drogului. Aici trece pe dreapta, urcă pe marginea abruptului până în vârful Colţul Găldiţei (762 m), de unde se îndreaptă spre nord-vest spre a ajunge în albia Pârâului Găldiţei, pe care o va urmări din dreptul Pârâului Turcului, pe stânga văii, pe circa 250 m.

Zona tampon se extinde foarte mult spre sud-est, urmărind limita bazinelor a două pâraie între care unul este Valea Drogului, ajungând în extremitatea sudică până în Vârful Drogului (1177 m). Limita de nord-vest trece pe la marginea unei pădurici de foioase ce coboară într-o vâlcea.
Cheile Turcului. Limita de nord se menţine pe dreapta Găldiţei, circa 600 m, în lungul crestei calcaroase până aproape de obârşia unui ogaş afluent al Pârâului Turcului. În continuare se îndreaptă spre sud, pe acest ogaş, până în albia pârâului colector, trece pe stânga spre a ajunge la cota 762 m, unde întâlneşte limita Cheilor Găldiţei. De aici până în albia Găldiţei cele două rezervaţii au limita comună.

Zona tampon. Limita de vest este comună cu cea a Cheilor Găldiţei până aproape de Vîrful Drogului (1177 m). De aici ocoleşte la sud obârşia pâraielor Boca şi Turcului, în cea mai mare parte împădurite, până la cota 1092 m, de unde urmăreşte spre nord limita dintre comunele întregalde şi Cricău, trece apoi pe un drum situat sub culmea Piciorul Plăieţului (1119 m), spre a ajunge pe o creastă calcaroasă (1135 m). În continuare, tot spre nord, limita urmăreşte cu aproximaţie marginea pădurii, trece pe lângă vârfurile Piatra Muncelului (1136 m) şi La Pripor (1151 m), lăsând spre est şi sud-est terenurile cu fâneţe şi păşuni şi, ţinând cumpăna de ape, ajunge în vârful Dealul Caprei (1211 m)

Din acest vârf, ce domină atât Cheile Turcului, cât şi Cheile întregalde, se separă bazinul Pârâului Turcului la sud, de cel al Pârâului Caprei la nord, limita coborând pe culme până în albia Găldiţei.
8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1995, Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr.20.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:
Geologia. În cea mai mare parte, rezervaţia este formată pe calcare de vârstă jurasică, dispuse într-o bandă cu lăţime de la 1 -1,5 km, orientată nord-nord-est, sud-sud-vest.

La vest, în lungul unei linii de încălecare, se dezvoltă formaţiuni sedimentare baremian-apţiene (cretacic inferior), iar la est o fâşie de calcare jurasice.

Zona tampon a rezervaţiei Cheile Turcului se desfăşoară mai mult pe ofiolite.
Relieful. Ambele chei sunt sculptate în calcare şi ofiolite, astfel că formele de relief sunt caracteristice acestor roci: chei în lungul apelor cu versanţi abrupţi, verticali şi în trepte, ţancuri, vârfuri sub formă de stog, piramide sau turnuri, creste şi stânci izolate proeminente. Prin carstificare, în masa de calcare s-au format goluri de dimensiuni şi forme foarte variate. La marginea de vest, de sud (În jurul Vârfului Drogului, 1177 m), de sud-vest (Piciorul Plăieţului, 1119 m) şi nord-vest (Dealul Caprei, 1212 m) se păstrează resturi dintr-un vechi platou calcaros, sub formă de culmi largi, pe alocuri aproape netede, în care au fost sculptate cheile.
Hidrografia. Prin golurile carstice există o circulaţie subterană, dar scurgerea superficială este bine organizată, în foarte mare măsură sub influenţa ofiolitelor.

În bazinul Pârâului Turcului, reţeaua de suprafaţă este formată din 3-4 văi cu scurgere temporară, cea mai importantă fiind Hoanca Paltinului, care se adună în colectorul cu curs permanent. În Cheile Găldiţei nu sunt pierderi de apă, cele două pâraie având totuşi scurgere temporară din cauza dimensiunii reduse a bazinelor de recepţie.
Solurile. Pe calcare s-au format rendzine, dar sunt suprafeţe pe abrupturi, creste, stâncării relativ întinse, lipsite de acumulări de sol. Pe suprafeţele cu înclinare mică apar soluri humico-calcice, groase de doar câţiva centimetri.

Vegetaţia. Ambele rezervaţii se află în domeniu! pădurilor de fag (Fagus sylvatica) în amestec cu gorun (Quercus petraea), dar acestea sunt foarte mult peticite (cu aproximaţie în proporţie de 25%), fie ca urmare a prezenţei formelor de relief calcaroase, lipsite de sol şi vegetaţie, fie ca urmare a acţiunii antropice de defrişare, formare şi întreţinere a pajiştilor secundare ca păşune sau fâneaţă, constituite din Festuca rubra etc. Pe unii versanţi golaşi se găsesc pajişti de stâncărie, iar local apar pâlcuri de arbuşti (scoruş, măceş, mojdrean).

10. Modul de ocrotire: rezervaţiile sunt incluse în reţeaua forestieră, dar fără a fi marcate şi supravegheate ca atare. Paza revine organelor silvice, chiar dacă o mare parte din suprafaţă este lipsită de vegetaţie forestieră. Accesibilitatea redusă din Cheile Turcului asigură acestora o protecţie mai bună, dar existenţa drumului prin Cheile Găldiţei impune sporirea măsurilor de protecţie din partea autorităţilor locale, respectiv a Consiliului Local.