Rezervaţia naturală Scărita-Belioara este accesibilă pe un afluent al Văii Arieşului, Belioara, şi constituie un punct de atracţie atât pentru iubitorii de munte cât şi pentru botanişti, datorită speciilor protejate prezente aici. Accesul se face din satul Poşaga, trecând pe la Mănăstirea Poşaga şi prin Cheile Poşăgii.
Bine ascunsă de ochii curioşilor, Scăriţa- Belioara şi-a păstrat comorile doar pentru cunoscători: peisaje deosebie, specii de plante rare şi ocrotite.
O altă cale de acces este tot de pe Valea Arieşului, din Ocoliş, prin Cheile Pociovaliştei.
De asemenea, se poate ajunge aici în 3 ore din staţiunea Băişoara.

Dacă pleci de la Poşaga, trebuie întâi să vizitezi satul.
Vei găsi case de lemn acoperite cu paie, care trase de boi şi o vâltoare, în capătul satului.

Apoi vei urma Valea Poşăgii până la Cheile Poşăgii.
Drumul continua pe un afluent, Pârâul Belioarei, la izvoarele căruia se află rezervaţia.

Aici, datorită poziţiei geografice şi a accesului dificil, se păstrează păduri şi păşuni aşa cum erau acum 100 de ani, nefiind afectate de intervenţia omului.

Deşi altitudinea maximă este de 1384 m în Vf. Scăriţa, diferenţa de nivel de la poale până pe vârf este de 700 m, ceea ce duce la peisaje spectaculoase, cu ţancuri, abrupturi, grote.
Tot acest relief a fost modelat în calcare.

După 2 ore de urcuş prin pădure, ajungi la peste 1300 m, pe platoul Scăriţa. De aici se deschid largi persective asupra Văii Arieşului, iar în faţă observăm abruptul Bedeleului de la Sălciua.
Spre dreapta observăm masivul Muntele Mare.

În prim plan observăm abrupturile Cheilor Pociovaliştei (stânga) şi Poşăgii (dreapta).
Adevărata frumuseţe a masivului este în luna octombrie, când pădurea capătă nuanţe aurii.

În zonă există posibilităţi de cazare doar la Sălciua sau la localnici, în Poşaga.

Dacă vreţi să rămâneţi peste noapte va trebui să mergeţi cu cortul sau să înnoptaţi în sălaşele existente în zonă, care sunt folosite vara de către păstori.

O dată cu trecera în partea vestică a masivului, peisajul se schimbă, apărând o păşune întinsă, numită Şesul Craiului.
Pe unul din vâlcele, la aproximativ 1.100 m există un grup de sălaşe unde se poate dormi în fân.

La baza masivului este situat satul Belioara, un sat cu multe gospodării specifice mocanilor. Unele dintre ele au fost transformate în case de vacanţă.

Aici veţi putea vedea multe case de lemn acoperite cu paie precum şi multe unelte vechi, de lemn, folosite de localnici.

Splendidul peisaj şi liniştea care te înconjoară te vor face să revii şi în luna iunie, când este paradisul florilor.