|
Ieşire la narcise la Tecşeşti
În perioada 27-29 mai 2011 am făcut tradiţionala ieşire la narcise la Tecşeşti. Dacă îmi amintesc bine, am început această tură prin 1994, la recomandarea lui Dan Dimulescu din Orăştie. De atunci cred că am fost prezent în fiecare primăvară pe acolo, împreună cu colegii de drumeţie. La început mergeam la Băile Romane şi de acolo mergeam în tură de o zi, iar apoi mergeam direct la Tecşeşti.
Am plecat de vineri după-amiaza în 2 echipaje: echipa 1 cu Alex, Aida şi Bianca, echipa 2 cu Puiu, Doria şi subsemnatul.
Deşi a plecat pe al 15,30 din Cluj, echipa 1 a stat blocată în trafic aproximativ 2 ore din cauza unui accident.
Noi am plecat pe la 18,30 şi odată ieşiţi din Cluj ne-am blocat la urcarea pe Feleac. Am făcut cale întoarsă şi am mers pe la Ciurila, Iara, Buru şi apoi pe la Cheile Aiudului. După aceea am intrat din nou pe drumul european pînă la Teiuş, apoi pe Valea Gălzii. Am mers pe drumul forestier de tecşeşti şi cu puţin înainte de 22 am ajuns la familia Petric, unde eram aşteptaţi de către Mihai Olaru din Bucureşti, împreună cu alţi 4 colegi de drumeţie de la carpati.org, care au venit de la Cheia.
Am constatat că Alex cu fetele nu au ajuns (ei voriau să vină pe Valea Gălzii şi apoi pe jos pe Pârâul Cailor) şi am plecat în jos pe vale, nu înainte de a piui puţin, să vedem dacă sânt în zonă. După ce Alex a răspuns semnalelor, am mers cam 10 minute şi i-am recuperat. Ne-am instalat pe la corturi şi şura cu fân şi ne-am trezit dimineaţa apţi de drum.
Dimineaţa am plecat spre Vf. Piatra Cetii să căutăm ultimele narcise. Am avut parte de o vreme însorită şi foarte călduroasă. După obişnuita vizită la aven am ajuns şi pe vârf, apoi am coborât în poiana de sub vârf de unde Puiu şi-a luat zborul cu parapanta spre o destinaţie necunoscută. Noi am coborât spre Răicani, unde ne-am despărţit de bucureşteni, care au mers spre Cheile Mănăstirii şi cabana Râmeţ. De acolo, am parcurs versantul estic al Pietrei cetii, din ce în ce mai neumblat, vechea cărare pierzându-se prin tufe de şpini şi grohotişuri. Pe o căldură sufocantă am ajuns şi la Peştera Zidită, unde ne-am răcurit, apoi am urcat pentru a ajunge în şaua sudică. de aici drumul a fost uşor, prin pădure. Între timp Puiu ne-a anunţat că este la Ponor şi se va Întoarce peste dealuri la Tecşeşti. La întoarcere am rpregătit mult visatul guiaş si între timp a apărut şi Puiu (ars de soare şi obosit) de pe traseul Ponor- Cheile Geogelului- Cheia- Boţani. Seara, obosiţi, ne-am împrăştiat pe la cuiburi. Alex şi cu mine am stat la televizor să vedem finala Ligii Campionilor, la care am reuşit să ne uităm aproape până la sfârşit.
Duminică, Alex cu echipa de vale s-au deplasat pe Pârâul Cailor iar noi ne-am dus în căutarea narciselor pe Muntle Cetii. Am mers peste 1 oră, până deasupra Cheilor Întregalde, unde am mai găsit câteva poieni cu narcise. La întoarcere, o aversă ne-a răcorit puţin, iar apoi am mulţumit gazdelor şi ne-am întors la Cluj.
Referitor la gazde, am fost primiţi cu ospitalitate de către Niculae şi soţia sa Livia, care au fost foarte amabili cu noi, ca întotdeauna de altfel. Am constatat schimbări majore în gospodărie, astfel: a dispărut cocoşul bătăuş (în tocană), de asemenea şi Lăbuş şi Codruţ, câinii mult iubiţi de noi. În locul lor au apărut alţi 3 câini foarte prietenoşi- Dora, aia mică şi arţăgoasă şi cioăpnescul Novac. Celui de-al treilea copoi nu i-am reţnut numele.
În continuare vă las să savuraţi imaginile, cu menţiunea că cele din primul set sînt ale lui Puiu. Veţi vedea câteva imagini aeriene impresionante.
Aştept impresiile celorlalţi participanţi pentru a le posta pe această pagină !
Dan Moisa, conte de Cheia
|
