Excursie la Cheia, in Cheile Rimetului
In ultimul weekend din februarie 2011 am organizat o excursie educativa cu un grup de elevi din clasele a IX a si a X a, condusi de profesorul Gosa Marius, de la Liceul Stephan Ludwig Roth, din Medias. Pe langa introducerea lor in ceea ce inseamna drumetia montana, tura a avut si un scop didactic, participantii invatand despre peisajul cultural si rezervatiile din centrul Muntilor Trascau. Mai jos este redata tura asa cum au vazut-o ei: “Asadar, ne-am decis sa plecam vineri dimineata, din Medias spre Muntii Trascaului, formand un grup de sapte persoane (cinci elevi si doi profesori). Ne-am intalnit la Manastirea Rimet cu Horatiu si cu Ioana, veniti de la Cluj-Napoca si, dupa putina vreme, am pornit. Am urcat timp de doua ore pe drumul de la manastire pana in satul Rimet, luptandu-ne cu zapada uda si destul de mare, depusa de ninsorea din noaptea precedenta. Nici nu am inceput bine urcusul ca, cei care nu aveau bete ski, ii cam invidiau pe cei care le aveau si le erau de mare folos. Nu mai ningea dar era inca innorat si, din pacate, nu am avut vizibilitate asupra Cheilor Manastirii, despre care am aflat ca sunt undeva in stanga directiei de urcare. Se ghicea doar, din cand in cand, un perete mare si gri, prin ceata deasa. Dupa ce am ajuns in Rimet si am facut o pauza de masa, ceai si cafea, au urmat cam 2-3 ore de mers pentru a strabate cei 7 km din drumul Aiud – Abrud, care strabate culmile Muntilor Trascau. Gheata de pe drum, formata de masinile de dezapezire, ne-a ingreunat foarte mult inaintarea. Noroc ca diferenta de nivel a fost mult mai mica decat cea a drumului din prima parte si in jurul orei 16 am ajuns in Bradesti. De acolo a inceput de fapt partea mai frumoasa, zicem noi. Cam o ora de mers si iata-ne ajunsi la cabana Cheia.
Adevarul este ca drumul de la Manastirea Rimet spre Cheia nu a fost atat de obositor pe cat ne asteptam, dar nu am putut sa nu ne “aruncam” in sacii de dormit si pe prici sa ne odihnim putin pana s-a facut cald in cabana. Am facut focul, am gatit spaghete (mai multe decat am putut manca), am aflat cateva Black Stories si am adormit.
A doua zi a fost mai relaxata decat prima. Pentru ca intentia noastra de a ajunge pe varful Vulturul ne-a fost zadarnicita de zapada mare, am dormit mai mult. Am facut insa o tura scurta prin imprejurimi. Nu puteam sa ne abtinem sa nu punem intrebari pentru Black Stories nici cand mergeam. Am parcurs traseul prin Cheile Rimetului, spre est, spre Brana Caprei, pana la primul cablu. Opriti de stancile acoperite cu zapada si gheata, am facut un scurt popas, timp in care am aflat din ce fel de roca sunt formate cheile si cum s-au format. Dupa amiaza a iesit si soarele din nori, temperatura a crescut peste zero si zapada a inceput sa se topeasca putin, cate putin. Zapada reflecta lumina soarelui, astfel incat privelistea era extrem de bine luminata: se vedeau clar formatiunile stancilor. Dupa ce revenim o portiune scurta pe poteca de venire, urcam pieptis pe un grohotis pana la baza peretelui nordic al Cheilor Rimetului, dupa care cotim in unghi drept spre vest si mergem prin padure, pe curba de nivel. Cand ajungem in dreptul bisericutei, cobram direct spre ea si apoi revenim la cabana. Dupa ce ne-am intors, baietii merg dupa lemne de foc la un fag cazut in amonte, spre Bradesti, a urmat pregatirea gratarului si a mancarii si nelipsitele Black Stories. Se pare ca aerul de munte, urcatul si coboratul au avut un efect destul de puternic asupra noastra, asa ca, oarecum fara voia noastra, au inceput sa ni se inchida ochii in jur de 22.
Duminica ne asteptau inca 6 ore de mers, traseu care noua ne-a placut cel mai mult. Intentionam sa ne intoarceam la manastire prin cealalta parte a cheilor, pe partea sudica, prin satul Tecsesti. Pregatim aschii de lemn pentru ca cei care o sa vina dupa noi la cabana sa poata aprinde usor focul, facem curetenie, am strans ce aveam de strans, inclusiv propriile deseuri, si am plecat. La traversarea raului avem noroc cu puntea naturala de gheata care s-a format si trecem usor. Nu mai era soare ca ieri dupa amiaza si am prins chiar zone unde era ceata deasa, dar tot a fost frumos. Am descoperit in zapada urmele mai multor animale si ne intrecem in recunoasterea lor. De asemenea, am aflat unele obiceiuri ale mocanilor pentru a se feri de animalele salbatice.Traseul a fost destul de lung pe poteci de munte, dar a meritat din plin. Coborarea din Tecsesti a fost cireasa de pe tort, coborand printr-o frumoasa padure de fagi acoperita de omat mare. In ultima poaina remarcam bazaltele care marginesc la est Cheile Rimetului si, dupa o coborare scurta, dar abrupta, ajungem la drumul care ne aduce dupa o ora de mers la manastire.
A fost o excursie in care nimeni nu s-a plans de ceva, ba chiar din contra, toti s-au straduit sa le fie bine tuturor din grup. Am ajuns la concluzia ca e o placere sa pornesti la drum cu iubitori ai muntelui. Au fost trei zile care ne-au lasat cu o dorinta de a ne intoarce si, desi in microbuz spre casa atipisem pentru ca eram foarte obositi, eram nu mai putin fericiti. Am incheiat cu bine prima tura la munte, in conditii de iarna”
Multumim atat pentru gazduirea la Cheia, cat si celor care au fost inaintea noastra pentru ca au lasat curatenie si lemne de foc pregatite pentru un grup obosit si inghetat, asa cum am fost noi vineri seara cand am ajuns la cabana. :)
Horatiu, Ioana (Asociatia Ecouri Verzi) si grupul de la liceul St. L. Roth, Medias.
|
