Fără să atingă înălţimea întâlnită în alte grupe ale Carpaţilor României, Munţii Trăscăului reprezintă, totuşi, o unitate extrem de diversificată ca peisaj, cu un remarcabil potenţial turistic, doar în parte valorificat până in prezent.

În ciuda faptului că au înălţimi sub l 400 m, ci apar destul de impunători, mai ales când sunt priviţi din Culoarul Mureşului, de unde-şi dezvăluie un profil crenelat, cu acel aer de atrăgătoare sălbăticie. Munţii Trăscăului reprezintă o unitate montană care compensează lipsa urmelor glaciare, a piscurilor semeţe, cu alte valenţe — cu nimic mai prejos ca importanţă — dintre care am aminti micro-relieful periglaciar, bine reprezentat aici.
Atracţia turistică pe care o exercită acest masiv constă, poate, tocmai din neaşteptata lor complexitate şi diversitate peisagistică, fără îndoială, un rol important în definirea trăsăturilor cadrului natural al Trăscăului îl are relieful carstic, bine reprezentat, ce cuprinde întreaga gamă de forme specifice, ce se impun, mai totdeauna, cu multă personalitate în peisaj. în plus, integrarea acestui tip de relief în cadrul morfologiei dezvoltate pe celelalte roci — sedimentare, magmatice şi metamorfice — se face într-o armonie peisagistică desăvârşită.
Călătorul ajuis în împărăţia de culmi, de creste sau platouri, întrerupte neaşteptat de văi prăpăstioase, întâlneşte, la tot pasul, privelişti de o frumuseţe aparte. În timp ce în nordul şi in sudul acestei uriităţi montane aşezările apar doar pe văi şi în cadrul depresiunilor, in partea centrală a Munţilor Trăscăului satele şi cătunele urcă până sus pe coama lor, risipindu-se pe crestele munţilor.
Natura a înzestrat spaţiul carpatic al Trăscăului cu numeroase locuri interesante nu numai din punct de vedere ştiinţific, dar şi turistic, numele unora având deja o mare rezonanţă, precum cheile Turzii, Turenilor, Râmeţului, Găldiţei, Întregaldelor, Cetii, Aiudului, Ampoiţei, apoi masivele calcaroase Bedeleu şi Ciumerna, Colţii Trăscăului şi Piatra Cetii, peşterile Huda lui Papară, Poarta Zmeilor, Bisericuţa, Liliecilor, marea dolină Vânătara, o serie de defilee ca cele ale Arieşului, Iarei, Hăşdatelor etc., pentru a nu aminti decât câteva dintre ele.
Existenţa unei reţele optime de drumuri — situate fie la periferia perimetrului montan al Trăscăului, fie direcţionate spre inima acestuia, unele dintre ele reuşind să-l traverseze — la care se adaugă un adevărat păienjeniş de poteci facilitează accesul spre cele mai îndepărtate şi izolate puncte de interes turistic. Noi drumuri în curs de modernizare, traseele turistice marcate, crearea de noi baze de cazare şi de alte dotări vin în întâmpinarea celor dornici sa pătrundă în lumea de frumuseţi a acestor munţi, care ni se oferă cu dărnicie, rezervându-şi, totodată, încă multe alte taine, mai ales legate de lumea tăcută şi rece, ostilă uneori la prima vedere, dar mereu fascinantă a adâncurilor.
(Gheorghe Mahara ,1993, Ghid Munţii Trascău).