| Cheile Manastirii |
 |
 |
 |
Cheile Mănăstirii sunt situate pe Valea Mănăstirii (Geoagiu), amonte de Mănăstirea Râmeţ, fiind de multe ori confundate cu Cheile Râmeţului, situate la 4 km distanţă în amonte, pe drumul pieitruit. Cheile Mănăstirii (şi Culmea Râmeţului) Categoria şi importanţa rezervaţiei: complexã; reprezintã un peisaj pitoresc, înscris în calcare, care conservã totodatã o serie de plante rare. Situaţia administrativă: comuna Râmeţ satul Valea Mãnãstirii si partial comuna Stremt, satul Fata Pietrii.
Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat (Consiliul Local) si partial domeniu particular; predominã vegetatia de stâncãrie, iar pe versantii inferiori pãdurea de foioase. Poziţia geografică: în partea centra-esticã a Muntilor Trascãului, pe cursul mijlociu al Vãii Geoagiului, numitã aici Valea Mãnãstirii, iar în amunte de Cheile Râmetului, Valea Mogosului; altitudine maximã 1250 m în Vârful Plesii, altitudine minimã 420 m în talvegul Vãii Mãnãstirii. Căi de acces: pe DC 78 modernizat din Teius, pânã la Mãnãstirea Râmet, sau pe DJ 107 J din Aiud pânã în localitatea Râmet, de unde se coboarã pe o potecã în Valea Geoagiului, la Mãnãstirea Râmet. Suprafaţa şi limitele: 150 ha. În partea de vest si de est rezervatia este delimitatã de grohotisurile care înconjoarã culmea calcaroasã în care au fost sãpate Cheile Mãnãstirii, cuprinsã între Vârful Plesii (1250 m) la nord si Vârful Prisãcii (1150 m) la sud. Limita nordicã si sudicã o constituie versantii din imediata vecinãtate a vârfurilor Plesii la nord si Prisãcii la sud. Zona tampon o formeazã o fâsie latã de 150-200 m (la nord de Vârful Prisãcii atinge 400-500 m), care înconjoarã zona strict protejatã si cuprinde în cea mai mare parte pajistile de pe grohotisurile fixate si pãdurea limitrofã, inclusã de silvici în clasa I de protectie. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Alba. Structura şi evoluţia componentelor naturale: Geologia. Rezervatia cuprinde în principal calcarele masive de vârstã jurasic superioarã. În jurul lor predominã conglomerate, gresii si marne vraconian-cenomaniene (straturi de Râmet), între care se interpune în partea de est o fâsie îngustã si discontinuã de sisturi argiloase neocomiene (straturi de Fenes). Relieful este constituit din cele douã culmi calcaroase ce coboarã din Vârful Plesii (1250 m) la nord si Vârful Prisãcii (1150 m) la sud pânã în Valea Mãnãstirii. Ca urmare a eroziunii diferentiate si a intensei carstificãri, culmile au un aspect zimtat, cu vârfuri ascutite, sub formã de colti si ace, mãrginite de versanti abrupti, ce se continuã spre bazã cu acumulãri deluvio-coluviale constituite din trene de grohotisuri. Clima este relativ blândã, cu mici amplitudini între varã si iarnã. Temperatura medie anualã are valori cuprinse între 6...80C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -3...-40C, iar cea a lunii iulie de 16...180C. Hidrografia. Rezervatia este strãbãtutã de pârâul Mãnãstirii, care primeste o serie de mici afluenti sub formã de pâraie cu apã temporarã ce flancheazã rezervatia, si anume pâraiele Plesa si Boghiu la est si pârâul Uzei la vest. Solurile predominante sunt rendzinele si solurile humico-calcice, cu aparitia frecventã a rocii sub formã de blocuri, grohotisuri si stânci calcaroase. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite si litosoluri. Vegetaţia. Rezervatia se aflã în etajul pãdurilor de amestec de fag (Fagus silvatica) cu gorun (Quercus petraea), în cuprinsul cãruia omul a creat întinse pajisti. Pe culmea calcaroasã s-au pãstrat o serie de plante saxicole: Saxifraga paniculata, Asperula capitata, Dianthus spiculifolius si graminee de stâncãrie: Sesleria rigida, Festuca cinerea ssp. pallens.
|
