| Cheile Geogelului |
 |
 |
 |
Cheile Geogelului sunt situate la ieşirea din satul Geogel, fiind formate de pârâul cu acelaşi nume. Deşi nu au o lungime mare, ele sunt spectaculoase datorită porţiunilor înguste ale cheilor, pe alocuri pereţii apropiindu-se la 2-3 metri.
De aici accesul se poate face doar pe jos. Coborâm pe drum 100 m şi ajungem la intrarea în chei.
Dacă dorim să vizităm cheile venind dinspre Cheile Râmeţului, intrarea spre chei se face din satul Cheia, de la intersecţia Văilor Brădeşti cu Geogel, loc semnalizat de un indicator turistic. Se urcă pe firul văii aproximativ 15-20 minute, traversând apa de pe o parte pe alta, apoi ajungem la o porţiune îngustă unde este necesară continuarea drumului pe firul apei, pereţii apropiindu-se la 2-3 m. Dacă apa este mică, se poate trece cu atenţie pe pietre, dar în general trebuie intrat în apă de 5-10 cm adâncime. Dacă debitul apei este mare după ploi, vă recomandăm să nu intraţi în chei. Traseul mai continuă cu câteva porţiuni unde este necesară traversarea apei.
Datorită reliefului abrupt, a stâncăriilor, nu există nici un traseu suspendat desupra apei, ocolorea cheilor pe versanţi necesitând urcarea pe versanţi la mare înălţime şi departe de chei. Datorită reliefului dezvoltat în calcare şia biodiversităţii pe care o adăposteşte, Cheile Geogelului sunt declarate rezervaţie naturală. Detalii despre Rezervaţia Naturală Cheile Geogelului găsiţi în rândurile următoare: Rezervaţia Naturală Cheile Geogelului
Categoria şi importanţa rezervaţiei: Geologică; reprezintă un areal puţin modificat de om, cu un peisaj spectaculos, modelat în calcare. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat; pădure, stâncării neproductive, aflate în administraţia Romsilva (Ocolul Silvic). Poziţia geografică: Cheile Geogelului sunt situate în partea central-vestică a Munţilor Trascău, (subunitatea Ciumerna-Bedeleu), pe cursul inferior al râului Geogel. Alt. max. 1009 m, alt. min. 680 m. Suprafaţa şi limitele: 22 ha rezervaţia propriu zisă şi 28ha zona tampon. Rezervaţia se prezintă ca o fâşie relativ îngustă (150-200 m), alungită pe o direcţie aproximativă nord-sud (1500 m) dispusă perpendicular pe Pârâul Geogel. Limita nordică a rezervaţiei se află imediat sub cota de 983 m ce domină abruptul calcaros, iar cea sudică ceva mai la sud de Piatra Nicaia (1009 m). Limita vestică se află în marginea stâncăriilor şi poalelor de grohotiş ce acoperă faţa vestică a Dealului Grozeştilor şi Culmii Nicaia. Limita estică se află la contactul stâncăriilor cu pădurea ce acoperă pantele estice ale Culmii Grozeştilor şi ale Culmii Nicaia. Actul de constituire: Hotărârea Consiliului Judeţean Alba Nr 20/1995. Structura şi evoluţia componentelor naturale: Geologia: rezervaţia este constituită pe calcare tithonice înconjurate de fliş cretacic alcătuit din gresii, marne, conglomerate. Relieful: este reprezentat de două culmi calcaroase situate de o parte şi alta a Pârâului Geogel: în nord Culmea Grozeştilor, dominată de Dealul Praiei (1062 m) şi în sud Culmea Nicaia (1009 m). Practic ne aflăm în faţa a două creste calcaroase cu numeroase ramificaţii, dominate de ace, turnuri, hornuri, mărginite de mase de grohotişuri fixate şi mobile. Pereţii abrupţi, adeseori surplombaţi prezintă urmele carstificării. Cheia propriu-zisă a Geogelului, cu o lungime de cca. 400 m, de natură epigenetică, prezintă în sectorul cel mai îngust, având pe alocuri o lăţime de numai 2-3 m. Hidrografia. În cuprinsul rezervaţiei predomină circulaţia subterană, cu excepţia Pârâului Geogel, ce străbate cheile şi care colectează şi apele Pârâului Purciuleşti. Solurile predominante sunt rendzinele, cu apariţia frecventă la zi a rocilor, grohotişurilor şi stâncăriilor. Pe poliţele structurale şi pe brâne s-au dezvoltat soluri humico-calcice, prinse în pâsla rădăcinilor plantelor. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite şi litosoluri. Vegetaţia: Ø Rezervaţia se află în domeniul pădurii de fag (Fagus silvatica) în amestec cu gorun (Quercus petraea). În cuprinsul cheilor poate fi întâlnit un amestec interesant de plante alpine: Ranunculus oreophilus, Arabis alpina, Saxifraga paniculata, Aster alpinus, alături de specii termofile: Silene bupleuroides, Linum flavum. Mai pot fi întâlnite specii carpato-balcanice cum ar fi Taraxacum hoppeanum. O serie de specii endemice întregesc tabloul vegetal: Dianthus kitaibeli ssp. spiculifolius, Aconitum moldavicum, Hepatica transsilvanica, Sorbus dacica, Campanula rotundifolia ssp. kladniana.
|
